humelníc, humelníci, s.m. (reg.) paznic la un coșar sau căsoaie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

humélnic (humelníci), s. m. – Paznic al unui siloz. Rut. hmel’nik „teren semănat cu hamei” (Scriban, Archiva, 1912; DAR), cf. hamei.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

humélnic m. (pol. humiennik, id.). Nord. Jitnicer. Păzitor de standoale boĭereștĭ: eu îs humelnic (Sadov. VR. 1911, 3, 324 ș. a.). – Și ho- (Ur.) și ha- (rev. I. Crg. 1912, 94).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink