HULUÍ, pers. 3 húluie, vb. IV. V. hurui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

huluí, pers. 3 sg. huluiéște, vb. IV refl. (reg.) a se dărâma, a se nărui.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink