HULUDÉȚ, huludețe, s. n. Fusul țevii de la suveica războiului casnic de țesut. [Var.: huduléț s. n.] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HULUDÉȚ ~e n. (la suveica războiului de țesut, la pușca de soc etc.) Piesă în formă de bară pe care se îmbracă o țeavă. /<rus. holodețu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HULUDÉȚ s. v. fus.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

huludeț (huludéțe), s. n. – 1. Fusul țevii de la suveica războiului de țesut. – 2. Dop. – Var. hludeț, huduleț. Sl. chludŭ „vergea” (Cihac, II, 144; DAR); ultima var. indică o încrucișare cu hudub-.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

huludéț s. n., pl. huludéțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

huludéț și huduléț n., pl. e (rus. holodéc, cotor, sparanghel; vsl. hlondŭ, vargă. V. hluj). Mold. Fălcăleț. Arbiŭ, pistonu cu care băĭețiĭ împing cîlțu în pușca de soc. Prah. Bățu din mijlocu suveĭciĭ la războĭ. – Și hurdulete m., pl. țĭ (Rn.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink