HUIDÚMĂ, huidume, s. f. (Fam.) Persoană mare și grasă; matahală. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HUIDÚMĂ s. v. arătare, colos, matahală, namilă, uriaș.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
huidúmă s. f., g.-d. art. huidúmei; pl. huidúme
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
huĭdúmă f., pl. e (var. din hadîm). Munt. Matahală, namilă, persoană voluminoasă. – În Suc. (Șez. 32, 109) „femeĭe robustă”.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
huidumă, huidume s. f. 1. (pop.) 1. persoană mare și grasă. matahală. 2. (intl.) polițist.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se îmbrăca huidumește expr. (intl.) a se îmbrăca în așa fel încît să nu atragă atenția victimelor.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink