HUIDUITÚRĂ, huiduituri, s. f. Acțiunea de a huidui și rezultatul ei; huiduială. [Pr.: -du-i-] – Huidui + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HUIDUITÚRĂ s. v. huiduială.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

huiduitúră s. f. (sil. -du-i-), g.-d. art. huiduitúrii; pl. huiduitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink