HUIDUÍ, huiduiesc (húidui), vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături; a hătcăi. – Huideo + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A HUIDUÍ ~iésc tranz. 1) (porci) A alunga strigând „huideo”. 2) fig. (persoane) A trata cu fluierături și strigăte de ocară (în semn de dezaprobare). /huideo + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HUIDUÍ vb. (Mold.) a hâtcâi, (Mold. și Bucov.) a tiohăi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A huidui ≠ a aclama
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

huiduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. huiduiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

húĭduĭ și -ĭésc, a -í v. tr. Strig cuĭva huideo (Ĭov. 236).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink