HUIÁLĂ, huieli, s. f. (Reg.) Vâjâit prelung; vuiet. [Pr.: hu-ia-] – Hui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

huiálă s. f., g.-d. art. huiélii; pl. huiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink