HUIȚÁ, huíț, vb. I. Refl. (Reg.) A se da în leagăn, în scrânciob. [Pr.: hu-i-] – Din huiț (reg. „scrânciob”, puțin folosit, et. nec.).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

huițá vb. (sil. hu-i-), ind. prez. 3 sg. huíță
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

húiț, a -á v. tr. (imit.). Trans. Hîțîn: patu ce se huița (Agrb. Înt. 177 și 184).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink