HUHURÁ, húhur, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. (Despre bufnițe; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei. 2. A chiui. – Formație onomatopeică.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A HUHURÁ pers. 3 húhură intranz. (despre huhurezi, bufnițe) A scoate sunete înfundate și monotone, caracteristice speciei; a face „hur-hur”. /Onomat.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HUHURÁ vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HUHURÁ, húhur, vb. I. Intranz. ~ 3. A necheza. (din hu1)
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
huhurá vb., ind. prez. 3 sg. huhureáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink