huciúm s.n. (reg.) boleșniță, epidemie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hucĭúm (Mold. sud) și hușúm (nord) n., pl. urĭ (din maĭ vechĭu hugĭum, asalt, năvală, ĭuruș, turc. ar. hüğum, id.). Rar. Nenorocire, pacoste, moarte: Ce hucĭum pe capu luĭ! Dihoru-ĭ hucĭumu găinilor. Par´c´a fost un hușum!, par´c´a fost un blestem să se întîmple răŭ! V. hurjumă, praf.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink