HUȚUȚÁ, huțúț, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna (un copil mic). – Din huța.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HUȚUȚÁ vb. v. legăna.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

huțuțá vb., ind. prez. 3 sg. huțúță
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink