HUȘTIULIÚC interj. (Reg.) Cuvânt care imită zgomotul produs prin căderea unui corp greu în apă. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HUȘTIULIÚC interj. pop. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de un obiect căzut, mai ales în apă). /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HUȘTIULIÚC interj. v. bâldâbâc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

huștiuliúc interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

huștĭulĭúc și -lĭúp (Mold.), interj. care arată căderea unuĭ corp greŭ în apă, ca și bîldîbîc (turc. alt-üstülük, răsturnare, confuziune, d. alt, josu, și üst, susu; alt-üst, cu josu´n sus, talmeș-balmeș, üst-üste, unu peste altu). V. anocato, tumba, tîlvîc, chichion.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

anocáto adv. (ngr. anokáto, d. áno, sus, și káto, jos. V. înalgĭos). Fam. Rar azĭ. Hara-para, val-vîrtej: lucrurile eraŭ anocato. – Și anucát, huștĭulĭuc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink