HUȘTI interj. 1. Cuvânt care sugerează mișcarea făcută de cineva sau de ceva care iese sau dispare repede, se strecoară repede undeva. 2. Strigăt cu care se alungă păsările de curte. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HUȘTI interj. 1) (se folosește pentru a reda mișcarea făcută de cineva care iese sau pleacă repede undeva). 2) (se folosește pentru a alunga păsările de curte). /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HUȘTI interj. țâști!, (pop.) smâc!
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

huști interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HÚSCĂ, huști, s. f. (Reg.) Sare obținută prin fierberea apei de izvoare sau de bălți sărate; p. ext. calup de sare. – Din ucr. huska [soly].
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

húscă s. f., g.-d. art. húștii; (calupuri) pl. huști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

húscă f., pl. ște (pol. huska). Mold. Sare huscă, sare pură albă, care se vinde în căpățînĭ micĭ de praf îndesat. V. humăr.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

húște și huștĭ (est) și hușce și hușcĭ (sud) f. pl. (rut. gústa, d. vsl. gonšta, drojdie, gonštŭ, des, bg. gystina, sîrb. gustina, drojdie). Plămădeala borșuluĭ, compusă din tărîță de grîŭ saŭ și de secară. V. hoștină.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink