hropót, hropóte, s.n. (reg.) horcăit, hârâit, hârcâit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hrópot (hrópote), s. n. – (Trans.) Gîfîit, respirație grea. Creație expresivă, cf. horcăi și tropot, ropot, ca și sb. hropiti „a gîfîi”. – Der. hropoti, vb. (a gîfîi). Din. sl., după Miklosich, Slaw. Elem., 51, Cihac, II, 143 și Scriban.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hrópot n., pl. e (nsl. hropot, sforăit, pol. chrapot, sforăit, chrobot, pîrlitură, din aceĭașĭ răd. cu ropot). Trans. Horcăit. Sforăit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink