HRENÍȚĂ (HRÉNIȚĂ), hrenițe, s. f. 1. Plantă erbacee, aspră la pipăit, cu frunze cu lobi dințați și cu flori mici, albe (Lepidium campestre). 2. Plantă erbacee cu flori albe, mici, ale cărei frunze se întrebuințează ca salată; creson (Lepidium sativum). – Hrean + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HRENÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina aspră la pipăit, cu frunze dințate și cu flori mici, albe. /hrean + suf. ~iță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HRENÍȚĂ s. (BOT.) 1. (Lepidium campestre) (reg.) urda-vacii. 2. (Lepidium sativum) creson, (rar) caprilemă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HRÉNIȚĂ s. v. cardama, gălbenea, năsturel, urda-vacii.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hreníță s. f., g.-d. art. hreníței; pl. hreníțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hreníță f., pl. e (d. hrean saŭ rut. hrenica). O plantă cruciferă (búnias erucágo). Gălbenică. Altă plantă cruciferă culinară (lepidium sativum). Brîncuță, măcriș de baltă (nastúrtium sativum), din care se face salată și care se întrebuințează și în medicină.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink