HREAN s. m. Plantă legumicolă din familia cruciferelor, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment), cu frunzele mari și cu flori albe (Armoracia rusticana). ◊ Expr. A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a trăi, a duce o viață amărâtă, plină de privațiuni. – Din sl. hrĕnŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HREAN m. Plantă erbacee legumicolă cu frunze mari și flori albe, cultivată pentru rădăcina cu proprietăți condimentare. ◊ A trăi ca viermele în ~ a duce o viață grea. [Monosilabic] /<sl. hrĕnu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HREAN s. (BOT.; Armoracia rusticana) (reg.) usturoi, rădăcină-sălbatică, (Ban.) tormac.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hreán (-éni), s. m. – Ridiche sălbatică (Cochlearia Armoracia). – Var. (Trans.) herean. Mr. hrean. Sl. chrĕnŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Conev 48), cf. bg. hren, rus. chren. – Der. hreaniță, s. f. (plantă, Bunias Erucago); hreniță (var. hrăniță), s. f. (plantă, Lepidium draba, campestre, sativum); hrenoasă, s. f. (varietate de muștar sălbatic, Sinapis arvensis); hrenui, vb. (Mold., a amărî, a supăra).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hrean s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hreán m. fără pl., care ar fi hrenĭ (vsl. rus. hrĕn, bg. hrĕan). O plantă cruciferă cu frunze marĭ și late (cochleária armorácia saŭ armorácia rusticána). Rădăcina eĭ e contra scorbutuluĭ, produce sudoare, e diuretică și se întrebuințează în bucătărie. E originară din prejuru [!] măriĭ Negre. – În Olt. și hirean și irean.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink