hrápă s.f. (reg.) coastă de deal prăpăstioasă; râpă, pripor, prăpastie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hrápă (-ắpi), s. f. (Bucov.) Povîrniș, repeziș. Origine incertă. Cf. rut. hrapa „bulgăre înghețat”, rapa „stîncă ascuțită” (DAR; Candrea). După Scriban, în legătură cu grapă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hrápă f., pl. e (cp. cu grapă). Nord. Rîpă: o ĭeĭ pe drumeacu ist [!] părăsit pîn´eĭ ajunge la o hrapă. Te ducĭ tot pe hrapă´n jos, ĭeșĭ din pădure și ajungĭ la un ĭaz. (Șez. 33, 26). V. corhană.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink