HRAM, hramuri, s. n. 1. Patronul unei biserici creștine; p. ext. serbarea patronului unei biserici. 2. (Pop.; în expr.) Ce hram porți (ori poartă) sau ții (ori ține)? = ce fel de om ești (sau este)? – Din sl. hramŭ.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HRAM ~uri n. Sărbătoare religioasă în cinstea sfântului ocrotitor al unei biserici. /<sl. hramu
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HRAM s. (BIS.) (reg.) rugă, (înv.) serbare. (O biserică are ~ul sfântul Gheorghe.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hram, hrámuri, s.n. (reg., înv.) învelitoare de pat din catifea.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hram (hrámuri), s. n. – 1. Închinare a unui lăcaș de cult. – 2. Patron al unei biserici. – 3. Serbare a patronului unei biserici. Sl. chramŭ „casă, templu” (Cihac, II, 142), cf. rus. chram „biserică”.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hram (hrámuri), s. n. – Pătură, învelitoare. – Var. hramă. Tc. ikram „covor” (Tiktin; DAR).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hram s. n., pl. hrámuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
2) hram n., pl. urĭ (turc. ihram). Vechĭ. Un fel de plĭuș [!]. Macat din asemenea plĭuș. – La Od. hramă f., pl. e și ămĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
1) hram n., pl. urĭ (vsl. hramŭ, bg. rus. hram, templu, biserică). Ziŭa aniversară [!] a sfîntuluĭ căruĭa ĭ-e dedicată o biserică, ziŭa bisericiĭ: această biserică are hramu sfîntuluĭ Ion. Sărbătoarea acesteĭ zile.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a nu ști ce hram poartă cineva expr. a nu cunoaște calitatea (oficială) a cuiva.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink