HRĂPÍ, hrăpesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) V. răpi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

hrăpí, hrăpésc, vb. IV (reg.) 1. a respira greu. 2. a țipa. 3. (despre câini) a lătra.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hrăpí (hrăpésc, hrăpít), vb. – 1. A gîfîi, a sufla greu. – 2. A lătra, a urla. Sl., cf. rus. chrapetĭ „a sforăi”. În Trans. și Bucov. Cf. hropot.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hrăpésc, V. răpesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink