HRĂNITÓR, -OÁRE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. – Hrăni + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HRĂNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care hrănește; cu proprietatea de a hrăni; nutritiv. Substanță ~oare. /a hrăni + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HRĂNITÓR adj. consistent, nutritiv, sățios, suculent, (livr.) feculent, (astăzi rar) substanțial, (înv.) mistuitor, nutritor, săturăcios, săturător. (Alimente, substanțe ~oare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hrănitór adj. m.. pl. hrănitóri; f. sg. și pl. hrănitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink