HOTĂRNICÍE, hotărnicii, s. f. Fixare, pe bază de măsurări, a hotarelor (unei regiuni, unei proprietăți etc.). – Hotarnic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

hotărnicíe s. f., art. hotărnicía, g.-d. art. hotărnicíei; pl. hotărnicíi, art. hotărnicíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hotărnicíe f. Delimitare, fixare de hotare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink