HOTĂRNICÍ, hotărnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pune sau a constitui hotar unei proprietăți, unei regiuni etc.; a delimita o proprietate, o regiune etc. de alta. – Din hotarnic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A HOTĂRNICÍ ~ésc tranz. rar (proprietăți, regiuni etc.) A delimita printr-un hotar; a demarca. /Din hotarnic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HOTĂRNICÍ vb. v. delimita.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HOTĂRNICÍ vb. v. învecina, mărgini.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hotărnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărnicésc, imperf. 3 sg. hotărniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. hotărniceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hotărnicésc v. tr. Delimitez, stabilesc hotarele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink