HOTĂRÂTÓR, -OÁRE, hotărâtori, -oare, adj. Care hotărăște sau are puterea de a decide; decisiv, determinant. ♦ De importanță capitală; crucial. – Hotărî + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Am modificat determinat în determinant și am corectat etimologia (în DEX apare suf. -ie). - gall

HOTĂRÂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care hotărăște sau care poate determina luarea unei hotărâri; decisiv; determinat. Argument ~. /a hotărî + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HOTĂRÂTÓR adj. 1. decisiv, determinant, (livr.) irefutabil, (franțuzism înv.) ponderos, (fig.) strivitor, zdrobitor. (Argumente ~oare.) 2. v. convingător. 3. v. esențial.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Hotărâtor ≠ nedeterminant
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hotărâtór adj. m., pl. hotărâtóri; f. sg. și pl. hotărâtoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hotărîtór, -oáre adj. Deciziv [!], care hotărăște: atacu cavaleriiĭ a fost hotărîtor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink