HÓTĂ, hote, s. f. Construcție de zidărie, de metal sau de sticlă, făcută deasupra unui cămin, a unei plite etc. pentru a colecta și a evacua, printr-un coș sau printr-un canal de ventilație, gazele de ardere, aburul etc. – Din fr. hotte.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HÓTĂ1 s.f. (Arhit.) Partea de jos, evazată, a vetrei. ♦ Construcție de zid, de metal etc. așezată deasupra unei surse de gaze pentru a le colecta și elimina printr-un coș de ventilație. [< fr. hotte].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HÓTĂ2 s.f. v. jotă.
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HÓTĂ s. f. 1. partea de sus, evazată, a unei vetre. 2. construcție de zid, de metal etc. deasupra unei surse de gaze pentru a le colecta și evacua printr-un coș de ventilație. (< fr. hotte)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hótă (constr.) s. f., pl. hóte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hótă s.f. Instalație deasupra unei plite, mașini de gătit etc. prin care se evacuează gazele, aburii ◊ „Practic, hota absorbantă a fost transformată în depozit de lemne, iar ventilația în piesă decorativă.” I.B. 15 III 74 p. 2 (din fr. hotte; LTR; DEX, DN3; cuvântul este mai vechi)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink