HÓSTIE, hostii, s. f. 1. Jertfă adusă zeilor, la greci și la romani. ♦ Jertfă (de obicei un animal) adusă lui Dumnezeu. 2. Azimă pe care catolicii o folosesc la împărtășanie. – Din lat. hostia, fr. hostie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÓSTIE ~i f. 1) (în antichitate) Ființă jertfită divinității. 2) (în catolicism) Azimă pentru împărtășanie. /<lat. hostia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HÓSTIE s.f. 1. (Ist.; la greci și la romani) Jertfă adusă zeilor; (la evrei) animal adus ca jertfă lui Dumnezeu. ♦ (În biserica catolică) Azima împărtășaniei. 2. (Fig.) Victimă. [Gen. -iei. / < fr. hostie, lat. hostia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HÓSTIE s. f. 1. (la greci și la romani) jertfă adusă zeilor; (la evrei) animal adus ca jertfă lui Dumnezeu. 2. (la catolici) azima împărtășaniei. 3. (fig.) victimă. (< fr. hostie, lat. hostia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hóstie s. f. (sil. -ti-e), art. hóstia, (sil. -ti-a), g.-d. art. hóstiei; pl. hóstii, art. hóstiile (sil. -ti-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink