HORMÍSM s. n. Concepție psihologică potrivit căreia orice comportament este dirijat către un scop de o forță instinctivă. – Din engl. hormisme.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HORMÍSM s.n. Curent neștiințific în psihologie, care atribuie impulsurilor instinctuale un rol hotărâtor în activitatea psihică și în conduita oamenilor. [Cf. gr. horme – impuls].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HORMÍSM s. n. concepție psihologică care atribuie impulsurilor instinctuale un rol hotărâtor în activitatea psihică și în comportamentul oamenilor. (< engl. hormisme)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hormísm s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HORMÍSM (‹ fr. {i}; {s} gr. horme „impuls, pornire”) s. n. Concepția psihologică a lui W. McDougall (1871-1938), conform căreia orice comportament este dirijat către un scop de o forță, de un impuls instinctual.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink