5 definiții pentru hori, horire   conjugări / declinări

HORÍ, horesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cânta un cântec, de obicei o horă (din gură sau din fluier); p. ext. a doini. 2. Intranz. A juca hora. – Din horă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A HORÍ ~ésc intranz. 1) A cânta un cântec (de obicei o horă). 2) A juca hora (sau alt dans popular). /Din horă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HORÍ vb. v. doini.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

horí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. horésc, imperf. 3 sg. horeá; conj. prez. 3 sg. și pl. horeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

horésc v. intr. (d. horă). Trans. Cînt din gură: din furcă torcînd, de drăguț horind (P. P.). Cînt melancolic din fluĭer. Joc hora. V. tr. Adun căpițele ca să fac claĭa (stogu). – În est horăsc, a horî.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink