HORHĂÍ, hórhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla în neștire, a rătăci, a cutreiera (pe drumuri necunoscute sau prin întuneric). – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A HORHĂÍ ~iésc pop. 1. intranz. A umbla mult fără orientare și fără rost (producând zgomot). 2. tranz. (locuri) A străbate în lung și în lat; a cutreiera. /<ung. horholni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HORHĂÍ, hórhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla în neștire, a rătăci (pe drumuri necunoscute sau prin întuneric). ♦ Tranz. A cutreiera un loc. – Magh. horholni.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

HORHĂÍ vb. v. bâjbâi, dibui, hoinări, orbecăi, pipăi, pribegi, rătăci, vagabonda.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

horhăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. hórhăie, imperf. 3 sg. horhăiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hórhăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (ung. horholni. V. și harhat și forfot). Est. Rătăcesc, obîrcîĭ, cutreĭer. V. tr. Să horhăĭesc coclaurile (Hogaș, VR. 8, 1909, 228).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink