HORÁIȚĂ, horaițe, s. f. Drum format în mod natural, prin circulație, între casele unei localități rurale. [Pr.: -ra-i-] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

horáiță (horáițe), s. f. – Drum, cale. Origine necunoscută. În Trans. de Nord. După Scriban, în legătură cu rut. gorá „munte”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

horáiță s. f. (sil. -ra-i-), g.-d. art. horáiței; pl. horáițe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

horáiță f., pl. e (cp. cu rut. gorá pron. horá, munte). Nord. Coclaurĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink