HORȚÍȘ, -Ă, horțiși, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Pieziș. – Horți (reg. „a muta ceva din” et. nec.) + suf. -iș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

horțíș adj. m., pl. horțíși; f. sg. horțíșă, pl. horțíșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

horțíș, -ă adj. (ung. harcos, războinic. Cp. cu chĭondorîș. V. harț 1 și morțiș). Est. Peziș, diagonal, în veref: o dungă horțișă (Noŭa Rev. Rom. 15 Oct. 1900, 304). Adv. Chĭorîș: a te uĭta horțiș (Arh. 2, 16, 62).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink