honcăí, hóncăi, vb. IV (reg.) a (se) clătina, a (se) hâțâna.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hóncăĭ, a -í, v. tr. (imit. înrudit cu ung. hánkodni, hánykodni, a se zbucĭuma. V. și boncăĭ). Vest. Hîțîn, clatin: a boncăi o masă. V. refl. Masa se honcăĭe. V. șolcăĭ, hîțîn.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink