HOMOCROMÍE, homocromii, s. f. Potrivire de culoare și de formă între un animal și mediul în care trăiește, folosită ca mijloc de apărare. – Din fr. homochromie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HOMOCROMÍE s.f. Potrivire între culoarea animalelor și aceea a mediului exterior. [Gen. -iei. / < fr. homochromie, cf. gr. homos – asemănător, chroma – culoare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HOMOCROMÍE s. f. 1. adaptare a culorii unor animale (reptile, pești, insecte) la mediul înconjurător. 2. proprietate a două tipuri de celule ale glandelor salivare de a lua aceeași culoare cu colorantul. (< fr. homochromie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

homocromíe s. f. (sil.-cro-), art. homocromía, g.-d. art. homocromíei; pl. homocromíi, art. homocromíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink