HOMEOTELEÚTĂ s.f. Figură de sintaxă poetică, constând în potrivirea fonică a ultimelor silabe a două cuvinte învecinate; homeoptotă. [Pron. -me-o-te-le-u-, var. homeoteleuton s.n. / < fr. homéotéleute, cf. gr. homoioteleuton].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HOMEOTELEÚTĂ s. f. figură de sintaxă poetică, constând în potrivirea fonică a ultimelor silabe a două cuvinte învecinate; homeoptotă. (< fr. homéotéleute)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink