5 definiții pentru holcă, holci   conjugări / declinări

HOLCÍ, holcesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face gălăgie. – Din holcă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÓLCĂ s. f. (Reg.) Zgomot, gălăgie. – Ucr. holka.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÓLCĂ s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hólcă f., pl. ĭ (rus. gólka, huĭet). Est. Rar azĭ. Hărmălaĭe, gălăgie, tumult.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

holcésc v. intr. (d. holcă). Est. Rar azĭ. Fac holcă, grăĭesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink