HOCHÍM, hochimuri, s. n. (Înv.) Ordin scris din partea sultanului. – Din tc. hŭkŭm.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

hochím (hochímuri), s. n. – Ordin scris al sultanului. Tc. hüküm (Tiktin; DAR). Sec. XVII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hochím s. n., pl. hochímuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hochím n., pl. urĭ (turc. hüküm, d. ar. hükm, pl. hükümat, ordin). Ur. Ordin, poruncă. – Și hochimát (n., pl. urĭ), autorizare oficială.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink