HÓBOT, hobote, s. n. (Reg.) Basma purtată de mireasă; văl de mireasă. – Din sl. hobotŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÓBOT s. v. cruce, feregea, văl, voal.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hobót, hobóte, s.n. (reg.) 1. nas mare și diform. 2. botul saniei; botniță, cruce. 3. basmaua miresii după cununie; balț, broboadă, nemeteț, patilat, procov, savon, zăbranic, tulbent, tulpan, văl.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hóbot (hóbote), s. n. – 1. (Trans.) Nas exagerat de mare. – 2. Stinghia din spate de la sanie. – 3. Văl de mireasă. – 4. Văl în general. – Var. obot. Sl. chobotŭ „bot” și „coadă” (Tiktin; DAR), cf. bg. hobot, rus. chobot „trompă”. – Der. înhobota, vb. (a pune vălul de mireasă).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hóbot s. n., pl. hóbote
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hóbot n., pl. e (vsl. rus. hóbot, trompă de elefant orĭ de insect [!], de unde s´a dezvoltat înț. de „ceĭa ce acopere [!] fața”. V. habotnic). Mold. Trans. Rar. Păĭoară, vălu mireseĭ. Peteală. Munt. vest. hobót, botu săniiĭ. – Și (h)óbăt (Suc.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink