HOÁNCĂ ~ce f. pop. peior. Femeie bătrână și rea; hoașcă; hoanghină; hârcă. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HOÁNCĂ, hoance, s. f. (Rar) Hoașcă. [Var.: hoántă s. f.]
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HOÁNCĂ s. v. baborniță, cotoroanță, hoașcă, zgripțuroaică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hoáncă², hoánce, s.f. (reg.) adâncitură în formă de vale mică între dealuri; afundătură naturală lipsită de apă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hoáncă (hoánce), s. f. (Trans., Banat) Vale, trecătoare. Sb. hunka (Candrea).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hoáncă s. f., g.-d. art. hoáncei; pl. hoánce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

2) hoáncă (oa dift.) f., pl. e (cp. cu hoagă și cu sîrb. hunka). Vest. Vale, hobaĭe: În cotro [!] cu oĭ pornea, Toate hoancele răsuna [!], De codriĭ se legăna (P. P. la N. Dens. 601).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

1) hoáncă (oa dift.) f. pl. e (cp. cu hoanghină). Mold. sud. Hoașcă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink