hitítă (limba) s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație de limbă indo-europeană care a pătruns în mileniul al II-lea a. Cr. în Asia Mică. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HITÍT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) al unei populații indo-europene din Asia Mică (al II-lea mileniu a. Chr.). ◊ (s. f.) limbă vorbită de hitiți, cu scriere folosind caractere cuneiforme babiloniene. (< fr., engl. hittite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hitít s. m., adj. m., pl. hitíți; f. sg. hitítă, pl. hitíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink