HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HISTORIÁ vb. tr. a orna cu desene sau picturi (legende, scene istorice). (< fr. historier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

historiá vb., ind. prez. 3 sg. historiáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

HISTORIA, MAGISTRA VITAE (lat.) istoria, învățătoarea vieții – Cicero, „De Oratore”, 19, 36.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink