HIROTONÍE, hirotonii, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonire. – Din sl. hirotonija.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIROTONÍE s. v. hirotonisire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hirotoníe (hirotoníi), s. f. – Ridicare în rang a clericilor. – Mr. hirotonie. Ngr. χειροτονία (Murnu 28). Sec. XVII. – Der. hirotoni (var. hirotonisi), vb. (a ridica în rang un cleric), din ngr. χειροτονῶ.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hirotoníe s. f., art. hirotonía, g.-d. art. hirotoníei; pl. hirotoníi, art. hirotoníile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hirotoníe f. (ngr. [d. vgr.] hirotonia). Consacrațiune, preuțire [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

hirotoníe, hirotonii s. f. Una dintre cele șapte taine creștine, oficiată de arhiereu (sau arhierei), care, prin invocarea Duhului Sfânt și punerea mâinilor pe capul candidaților, îi învestesc cu harul preoției (diaconie, preoție și arhierie) și le dă puterea de a săvârși sfintele taine, de a învăța și a conduce pe calea mântuirii pe credincioșii din eparhiile sau parohiile încredințate lor spre păstorire; hirotonisire. – Din sl. hirotonija.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink