HIRITISÍRE, hiritisiri, s. f. (Înv.) Faptul de a hiritisi; felicitare. – V. hiritisi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIRITISÍRE s. v. felicitare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hiritisíre s. f., g.-d. art. hiritisírii; pl. hiritisíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIRITISÍ, hiritisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A felicita. [Var.: heretisí, firitisí vb. IV.] – Din ngr. hiritizó.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIRITISÍ vb. v. felicita.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hiritisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hiritisésc, imperf. 3 sg. hiritiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hiritiseáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

heretisésc și hiritisésc v. tr. (ngr. heretizo [aor. herétisa], d. vgr. hairetizo, felicit, d. hairo, mă bucur, háris, grație. V. har). Rar azĭ. Felicit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

hiritisésc, V. heretisesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink