HIPSOMETRÍE s. f. Parte a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor. – Din fr. hypsométrie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPSOMETRÍE f. Ramură a topografiei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor punctelor de pe suprafața terestră; altimetrie. /<fr. hypsométrie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPSOMETRÍE s.f. 1. Altimetrie. 2. Totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului; orometrie. [Gen. -iei. / < fr. hypsométrie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPSOMETRÍE s. f. 1. altimetrie. 2. ramură a geodezei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor, reliefului, respectiv, a adâncimilor mărilor și oceanelor. 3. totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului pentru măsurarea presiunii atmosferice și a altitudinii. (< fr. hypsométrie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hipsometríe s. f. (sil. -tri-), art. hipsometría, g.-d. hipsometríi, art. hipsometríei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink