HIPOTONÍE, hipotonii, s. f. 1. Stare a unei soluții hipotonice. ♦ Diminuare a tonusului muscular. 2. (Med.) Hipotensiune. – Din fr. hypotonie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOTONÍE ~i f. 1) Stare patologică constînd în scăderea tonusului țesuturilor. 2) Tensiune arterială inferioară celei normale; hipotensiune. [G.-D. hipotoniei] /<fr. hypotonie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOTONÍE s.f. 1. Hipotonicitate. 2. Scădere a tonicității musculare. 3. Hipotensiune. [Gen. -iei. / < fr. hypotonie, cf. gr. hypo – sub, tonos – tensiune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOTONÍE s. f. 1. scădere a presiunii osmotice. 2. diminuare a tonicității musculare. (< fr. hypotonie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOTONÍE s. (MED.) hipotensiune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hipotoníe s. f., art. hipotonía, g.-d. art. hipotoníei, pl. hipotoníi, art. hipotoníile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink