HIPOTÁXĂ s. f. (Lingv.) Subordonare sintactică. – Din fr. hypotaxe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOTÁXĂ f. lingv. Procedeu de legătură între propoziții dependente sintactic. /<fr. hypotaxe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOTÁXĂ s.f. (Lingv.) Alegere a părților unui enunț cu elemente relaționale; subordonare. [< fr. hypotaxe, cf. gr. hypotaxis – dependență].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOTÁXĂ s. f. subordonare a unei propoziții față de o altă propoziție. (< fr. hypotaxe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink