HIPOTALÁMUS, hipotalamusuri, s. n. Formație cenușie a creierului, care corespunde părții inferioare a encefalului, având rol important în reglarea superioară a funcțiilor vegetative ale organismului. – Din fr. hypothalamus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOTALÁMUS s.n. (Anat.) Regiune a creierului, corespunzând părții inferioare a diencefalului. [< fr. hypothalamus, cf. gr. hypo – sub, thalamos – camera dinăuntru].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOTALÁMUS s. n. regiune a encefalului situată la baza creierului. (< fr. hypothalamus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOTALÁMUS s. (ANAT.) neurohipofiză.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hipotalámus s. m., pl. hipotalámuși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hipotalámus s. m., pl. hipotalamuși
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink