HIPOCRÁTIC, -Ă, hipocratici, -ce, adj. 1. Care aparține hipocratismului, privitor la hipocratism. 2. (Despre degete) Îngroșat mult la capăt, cu unghia lățită și încovoiată. – Din fr. hippocratique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOCRÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de hipocratism; propriu hipocratismului. Doctrină ~că. ◊ Deget ~ deget îngroșat mult la capăt, cu unghie lățită și bombată. /<fr. hyppocratique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOCRÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la Hipocrat sau la doctrina lui. 2. (Despre degete) Îngroșat mult la capăt, cu unghia lățită și încovoiată. [< fr. hippocratique, cf. Hipocrat – celebru medic grec din antichitate].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPOCRÁTIC, -Ă adj. 1. referitor la Hipocrat. 2. (despre degete) îngroșat la capăt. ♦ față ~ă = expresie particulară a feței muribinzilor. (< fr. hippocratique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hipocrátic adj. m. (sil. -cra-), pl. hipocrátici; f. sg. hipocrátică, pl. hipocrátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ipocrátic, -ă adj. De la saŭ al luĭ Ipocrate (celebru medic Grec): doctrina ipocratică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink