HIPERTENSIÚNE, hipertensiuni, s. f. Creștere trecătoare sau constantă a presiunii sângelui în sistemul arterial sau în cel venos, datorită unor stări nervoase, boli renale, cardiovasculare, endocrine etc.; hipertonie (3). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypertension.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPERTENSIÚNE f. Tensiune arterială superioară celei normale; hipertonie. [G.-D. hipertensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. hypertension
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPERTENSIÚNE s.f. Tensiune arterială mărită, cauzată de o boală; creștere a tensiunii arteriale. [Cf. fr. hypertension].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPERTENSIÚNE s. f. creștere anormală a tensiunii arteriale. (< fr. hypertension)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPERTENSIÚNE s. (MED.) hipertonie, tensiune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Hipertensiune ≠ hipotensiune, hipotonie
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hipertensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. hipertensiúnii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink