HIPEREMÍE, hiperemii, s. f. (Med.) Aflux de sânge într-un organ sau într-o anumită regiune a corpului. – Din fr. hyperémie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPEREMÍE f. Stare patologică constând în creșterea excesivă a acumulării de sânge într-un organ sau într-un țesut; congestie. /<fr. hyperémie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPEREMÍE s.f. Aflux de sânge într-un organ sau într-o regiune a corpului; congestie. [Gen. -iei. / < fr. hyperémie, cf. gr. hyper – peste, haima – sânge].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPEREMÍE s. f. congestie. (< fr. hyperémie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hiperemíe s. f. (sil. mf. -per-), art. hiperemía, g.-d. art. hiperemíei; pl. hiperemíi, art. hiperemíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*iperemíe f. (iper și emie din an-emíe). Med. Grămădirea [!] prea mare a sîngeluĭ într´un organ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink