HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, despre cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșealăVezi nota 1 izvorâtăVezi nota 2 din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: 1. Am corectat (în DEX apare greșală) – Ce ironie! Au greșit chiar și la un cuvânt HIPERCORECT!
2. În DEX nu figurează izvorât(ă). -
gall
HIPERCORÉCT ~tă (~ți, ~te) (despre modul de exprimare) Care ține de hipercorectitudine; referitor la hipercorectitudine. /<fr. hypercorrect
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIPERCORÉCT, -Ă adj. (Despre pronunțări, grafii, forme gramaticale) Care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. [< fr. hypercorrect].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HIPERCORÉCT, -Ă adj. (lingv.) formă ~ă = hiperurbanism. (< fr. hypercorrect)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hipercoréct adj. → corect
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink