HIPER- Element de compunere însemnând „peste, excesiv de...”, folosit la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hyper-, germ. hyper- (Hyper-).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPER- Element prim de compunere savantă însemnând „peste”, „deasupra”, „în exces”. [Var. iper-. / < fr. hyper-, cf. gr. hyper].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIPER- pref. „peste”, „deasupra”, „în exces”. (< fr. hyper-, cf. gr. hyper)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*íper- (vgr. ῾ypér, deasupra), prefix care arată superioritatea saŭ abuzu și care se întrebuințează într´o mulțime de cuvinte științifice, ca: iperemie, ipertrofie. La cuvintele latine trebuĭe să întrebuințezĭ super-, supra-: superfetațiune, supranutrițiune. Forma hyper- nu e conformă spirituluĭ limbiĭ româneștĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

hiper- (hyper-) (‹ gr. ὑπέρ, „deasupra, peste”), prefix folosit în terminologia muzicală pentru a indica: 1. un interval* superior față de un anumit sunet de referință, ex.: hiperdiapente, cvinta* superioară. 2. În sistemul vechilor moduri (I, 1) gr. (v. și greacă, muzică), un mod format la cvinta superioară (hiperdorian, hiperlidian, hiperfrigian, hipermixolidian); v. systema teleion. Echiv. lat. super-. Ant. hipo*-.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink